Boala/Afectiunea tratată: gonartroza, pinteni, scolioza
Vârsta la care a avut loc tratamentul: 61
Timpul de așteptare la intrarea în cabinet: 5-10 min
Am ajuns din intamplare la clinica Hypocrat din Calea Rahovei; imi expira o trimitere prin CASMB si n-as fi vrut s-o pierd, am insistat si m-au programat in ultima zi de valabilitate, la sfarsitul programului.
Odata ajunsa, la un sfarsit de zi, am gasit o clinica curata cu receptionere politicoase si atente, am fost dirijata imediat spre cabinet, unde-m avut putin de asteptat deoarece pe hol mai eram inca trei persoane.
Surpriza a venit cand, doamna doctor venind sa invite urmatoarea persoana-n cabinet , le-a cerut voie celorlalti doi care probabil ca mai fusesera pe-acolo, sa ma consulte inatai pe mine, ca trebuiau introduse date-n sistem pana cel tarziu la ora 8.
Si m-a consultat, cu atentie, cu minutiozitate, cu rabdare, intrebandu-ma tot felul de amanunte legate de problemele mele, si intr-un cuvant , controlandu-ma pe toate partile.
A urmat o zi de internare pentru investigatii, in care m-am prezental la ora 8 si am dost socata sa gasesc o sala de asteptare mai aglomerata decat peronul metroului pe linia Pipera la ore de varf, si surprinsa sa vad totusi cat de rapid si de eficient erau preluati inregistrati triati dirijati analizati pacientii.
La 11 si cateva minute, eram cu analizele gata, radiografiata, evaluata, imi spuneau multumesc si-mi dadeau si un sandvish; iar sala de asteptare era libera de pacienti.
Spitalul functioneaza bine sau foarte bine, dar asta nu e ceva deosebit pentru un spital privat.
Ceea ce m-a facut insa sa scriu asta, a fost medicul.
Am intalnit exact medicul pe care mi-l aminteam din copilaria mea; atent, modest, empatic , aplecat spre nevoile bolnavului; un medic care m-a tratat ca pe-o ruda in suferinta , nu ca pe-n pacient ignorant care vine si el prea tarziu la doctor si are ‘pretentia’ sa se faca bine daca tot a venit.
N-am intalnit aici atitudinea pe care o are mai fiecare din medicii de azi, acea distanta, acea autosuficiienta, acea idee despre ce stiu eu sii nu stii tu, sau ce-o mai vrea si asta, sau degeaba-i spun, pe care o simt cel mai adesea in spatele informatiilor pe care le primesc atunci cand sunt nevoita , si in ultima vreme am fost tare nevoita sa merg la un consult.
Din contra, am intalnit acea atentie si empatie indreptate spre pacient pe care de-a lungul anilor le-am mai intalnit din cand in cand la oaeni care si-au facut un nume-n meserie, ca Vlad Brasoveanu, Coriolan Ulmeanu, Rodica Giurcaneanu sau Pesamosca, oameni cu care-am avut de-a face de-a lungul timpului si care cu totii au vut asta in comun.
Au ales sa puna problemele pacientului pe primul plan, i-au dat ce-au putut dansii mai bine, incredere, consiliere, tratamente, vorbe bune si un dram de nadejde, oameni care au stiut ce vorbesc (dar au mai stiut si altii) , dar au reusit s se faca ascultati pentru ca n-au minimizat niciodata valoarea celui care, ca pacient li se adresa, nu l-au facut sa-si piarda stima de sine cu observatii, poate meritate, nu l-au tratat in graba, de la distanta sau fara interes.
Acum ca am intalnit unul din acesti oameni, m-am gandit ca ar trebui sa-i multumesc intr-un fel, si o fac asa, impartasindu-va parerea mea despre dansa.
Multumesc, DOAMNA DOCTOR!
