Specialistii sustin ca sarcina schimba organismul femeii dar si relatia cu sotul ei.
Copilul transforma casnicia intr-o familie,dar e nevoie de multa intelepciune ca tranzitia sa se faca fara probleme.
Nasterea unui copil are loc de obicei in contextul unei relatii deja stabilite intre soti,cand se simt amandoi pregatiti si cand si-l doresc cu adevarat.Aparitia lui este un miracol pentru ambii parinti, este implinirea barbatului prin femeie,dar si a femeii prin barbat.
Dar momentul aducerii lui pe lume trebuie gandit cu o mare responsabilitate.Copilul nu rezolva problemele avute anterior de cei doi parteneri,ba dimpotriva le adanceste.De aceea recomand sa se incerce rezolvarea oricarei probleme care ar duce la escaladarea unor conflicte dupa nasterea copilului.O casnicie nu se salveaza prin aducerea pe lume a unui copil.A face un copil numai ca sa-ti multumesti partenerul sau sa-l scoti din bratele altei femei cand ai aflat ca are o legatura extraconjugala,poate adanci criza conjugala.Situatiile de criza aparute din diferite cauze au consecinte nefaste atat pentru dinamica si structura cuplului dar si pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Evolutia unui copil este armonioasa daca acesta se naste intr-o atmosfera de tandrete familiala,pentru ca stilul de viata al cuplului,configuratia spatiului intim al familiei respective se va reflecta in atitudinea parintilor fata de copil cat si in sfera modelului de educatie al acestora.
Dificultatile care apar dupa nasterea copiilor,mai ales in cazul primului forteaza casnicia pana la punctul de rupere. Un risc major prezinta casniciile in care sotul nu se simte pregatit sa fie tata,de aceea aducerea pe lume a unui copil trebuie hotarata de comun acord. Exista situatii cand, desi aducerea pe lume a unui copil a fost hotararea celor doi, poate aparea fuga paterna la anuntarea sarcinii, sau la nastere. E nevoie de mult mai multa educatie a tinerilor ce pornesc in marea aventura a vietii si deocamdata la noi inca nu se constientizeaza rolul consilierii premaritale. Sustin cu tarie ca o vizita la terapeut sau consilier in momente importante ale cuplurilor: inainte de a spune ,,da\”(consiliere premaritala), cand se hotarasc sa aiba un copil, in etapa cu copii mici, apoi cu copii adolescenti,etc.ar preintampina multe probleme.
Maternitatea,calitatea femeii de a fi mama,este una din dimensiunile fundamentale ale femeii din toate timpurile. Ar fi pacat sa aduca femeilor mai multa suferinta decat implinire!In aceasta etapa a vietii ei,femeia asteapta multa iubire,intelegere si suport din partea partenerului,dar si din partea celor apropiati,preocuparea ei principala fiind legata de sanatatea copilului.
Sursa unor conflicte dintre soti dateaza din perioada avansata a sarcinii,cand are loc o pierdere a interesului sexual la ambii soti, mai mult la sotie (legat de nivelul de progesteron si estrogen care creste). Anumite cupluri semnaleaza disconfortul si oboseala fizica a femeii,un anumit grad de anxietate al acesteia, un sentiment de neputinta fizica,dar si psihologica.
Odata cu nasterea unui copil,femeia devine mama,uitand de multe ori de nevoile ei, dar si de statutul de sotie. Se intampla ca sotul sa simta ca nu mai e in centrul atentiei si sa incerce intr-un fel sau altul sa atraga atentia spre el.Schimbarile in apetitul sexual din timpul sarcinii pot continua si dupa nasterea copilului. Pentru a evita aparitia unor probleme in cuplu,e nevoie ca ambii parteneri sa faca eforturi suplimentare pentru a-si recapata rolurile de sot-sotie intr-un timp cat mai scurt.
Comunicarea este foarte importanta in aceasta perioada.Sotului trebuie sa i se explice (pentru ca mai sunt si unii care nu inteleg si femeile au impresia ca ei le citesc gandurile sau stiu totul,dar s-a dovedit ca nu-i asa) ca dupa travaliu femeile suporta dureri si disconfort, precum si faptul ca o crestere suplimentara a nivelului hormonului prolactina poate diminua dorinta sexuala.Apoi este foarte important sa se inteleaga faptul ca ambii parinti au responsabilitate fata de bebelus,iar daca sunt lasate mamei toate responsabilitatile vizavi de copil, la un moment dat se ajunge la epuizarea acesteia.
Orice comentarii critice la adresa sotiei fac mult rau.Sunt soti care-si critica sotia ca este total implicata in cresterea copilului,neglijandu-l,lucru care-l infurie si-l face sa se simta respins,dar si altii care se infurie ca femeia nu face din bebelus preocuparea ei principala,uitand ca si ei au responsabilitati in cresterea lui.
Impartirea treburilor casnice,stabilirea unui echilibru al responsabilitatilor celor doi,crearea unui climat afectiv care sa satisfaca ambii parteneri,ascultare si intelegere reciproca,respect fata de sine dar si fata de celalalt,gasirea unor solutii comune la problemele care-i preocupa pot sta la baza unei constructii solide,in care nemultumirile,frustrarile, conflictele nu-si au locul.
Odata cu aparitia unui nou membru al familiei,responsabilitatile sotilor se inmultesc. Diferentele barbat-femeie fac relatia maritala conflictuala pana in momentul in care cei doi recunosc deosebirile veritabile si firesti dintre ei si incep sa se accepte mai bine. O sotie care nu intelege diferentele dintre ea si partener ajunge la concluzii gresite,interpretand nerealist intentiile sotului,considerandu-l dezinteresat,neglijent, cu tendinta de a controla tot,sau ca are alte prioritati personale. Pentru a nu se ajunge la conflicte,recomand o mai mare intelegere si toleranta de ambele parti,intelegerea reactiei chimice a certurilor.(Barbatii sunt mai predispusi sa inregistreze stimulari ale Sistemului Nervos Autonom ca reactie la stres in general si ca reactie la conflictul conjugal,in particular.Cei intersati sunt rugati sa intre pe pagina mea de consiliere familiala si de cuplu,unde vor gasi tehnici de reglare a climatului conjugal si alte informatii).
O mama care nu e ajutata in primele luni dupa ce a adus pe lume un copil poate ajunge intr-un grad de oboseala astfel incat in loc sa se bucure de maternitate,sa descopere ce-i aduce nou aceasta,o considera un infern. Exista tati carora serviciul le permite sa se ocupe si de copiii lor si atunci e minunat pentru ca descopera bucurii imense,pe care ar fi regretabil sa le piarda.Din pacate exista si tati care nu stiu sau nu indraznesc sa faca acest lucru.Acestia ar trebui invatati sa o faca,sa fie ajutati sa vada in meseria de parinte cea mai frumoasa meserie din lume,care nu te dezamageste daca o faci cum trebuie.
O alta sursa de stres si conflicte intre proaspetii parinti este perioada colicilor sau a plansului excesiv si indelungat,cand cu toate eforturile depuse le este foarte greu sa-l linisteasca pe bebelus.In aceasta problema, informatiile din punct de vedere medical apartin pediatrului.Ca psiholog mentionez doar faptul ca aceasta perioada daca nu e tratata cu intelepciune,poate provoca conflicte ce pot scapa de sub control.Sunt situatii cand mama se autoinvinovateste sau este invinuita de partener,uneori ambii parteneri se simt neajutorati si incompetenti,intimitatea dintre ei este perturbata.Studiile au dovedit (printre studii fiind si ale cercetatorului Ronald Barr si asociatei sale Megan Gunnar care a studiat colicile in ultimii 15 ani) ca 95% din plansul copiilor in aceasta perioada nu este legat neaparat de afectiuni medicale sau de modul in care sunt ingrijiti,ci provocat de colici,care,in mare parte au ramas neexplicate.Cum 85% din colici trec in primele 3 luni,parintilor nu le ramane decat sa se ocupe de copil cu rabdare,calm, sa asculte sfaturile pediatrului,sa nu se invinovateasca, sa se sprijine reciproc,pentru binele copilului si al lor,ca nu sunt pe pozitia de adversari,ci au impreuna acelasi obiectiv.
Consecinte serioase asupra relatiei poate avea si aducerea copilului in patul conjugal.Este preferabil sa fie consolat (numai daca este neaparata nevoie)in patutul lui,pentru ca altfel se dezvolta un tipar de aducere a copilului in patul adultilor indiferent de nevoile acestuia.
Cercetatorul in probleme infantile Daniel N.Stern sustine ca vocea mamei este un instrument important pentru bebelus,cu ajutorul careia se creeaza ,,armonizarea emotionalaâ€.Bebelusul tinut pe partea stanga se armonizeaza cu bataile inimii mamei si va fi mai calm,ar putea creste mai mult in greutate si va avea o anxietate scazuta.Vorbindu-i pe un glas cantat,subtire,la urechea stanga se stimuleaza receptivitatea verbala si mai ales emotionala a emisferei cerebrale drepte. Daca cei doi parinti il privesc lung si cu rabdare,se creeaza o comuniune emotionala intre ei.Atingerile si mangaierile,au un rol benefic pentru copil.
Nu-i usor sa fii parinte! Dar se poate invata….daca va doriti cu adevarat….
De felul cum e gandit fiecare pas,copilul ajuta la consolidarea sau destabilizarea casniciei.
Sper ca v-am dat o tema de gandire!
Totdeauna e mai usor sa previi decat sa vindeci!