Principalii factori care contribuie la dezvoltarea obezitatii
Factori de mediu
O varietate de factori de mediu contribuie la dezvoltarea obezitatii la copii, inclusiv tendinta cresterii indicelelui glicemic al alimentelor, a bauturilor care contin zahar, a portiilor mai mari pentru alimentelepreparate, raspandirea serviciilor fast-food, diminuarea prezentei familiei la mese, scaderea activitatii fizice, scurtarea duratei somnului si modificarea elementelor mediului construit (de ex. disponibilitatea locurilor de joaca).

Cresterea timpului petrecut in fata ecranelor este una dintre cele mai bine stabilite influente de mediu asupra dezvoltarii obezitatii in timpul copilariei.

Factorii genetici
Acesti factori joaca un rol permisiv si interactioneaza cu factorii de mediu in dezvoltarea obezitatii. Obezitatea monogenica reprezinta sub 5% din cauzele de obezitate infantila precoce (apare din primii 5 ani de viata); iar obezitatea comuna (95% din cazurile de obezitate) este considerata poligenica, cu impact important al factorilor de mediu.
Cauzele endocrine sunt identificate la mai putin de 1% din copiii si adolescentii cu obezitate si sunt insotite de alte semne specifice.
Patologiile endocrine cu obezitate se pot insoti de scaderea vitezei de crestere, ca in sindrom Cushing (unde apar frecvent hipertensiune arteriala, vergeturi rosii-violacei, diabet zaharat secundar), hipotiroidism (insotit frecvent de alte semne-constipatie, cadere par, gusa); sau deficit de hormon de crestere (cu obezitate abdominala).

O alta cauza endocrina de obezitate la fete insotita de cresterea parului in exces, cu distributie masculina (hirsutism) sau tulburari ale ciclului menstrual este sindromul de ovar polichistic, unde scaderea in greutate amelioreaza aceste tulburari.
In cazurile cu obezitate comuna (cele mai frecvente), obiectivul la copii este sa nu mai creasca in greutate prin regasirea unui echilibru alimentar, fara restrictii care duc la frustari, dar cu atentie la cantitatea alimentelor si prin diminuarea sedentarismului (limitarea timpului petrecut in fata ecranelor si cresterea activitatii fizice); in concluzie prin modficarea stilului de viata atat al copilului cat si al parintilor