Fie ca se afla la inceputul vietii sexuale, ca se afla intr-o relatie de lunga durata, tocmai s-a angajat intr-o noua relatie, sau este singura, in viata fiecarei femei poate aparea cate o perioada de ingrijorare in legatura cu absenta dorintei sexuale sau temeri legate de dificultati in atingerea orgasmului.
Mass-media tinde sa prezinte cu mare usurinta sexul ca fiind ceva extraordinar si spontan. Prin comparatie, avem tendinta sa concluzionam ca daca viata noastra sexuala nu se desfasoara conform cu ceea ce aflam despre alte cupluri, ar putea fi o mare problema. Uneori avem tendinta sa ne raportam chiar la experiente anterioare din viata proprie.
Articolul de fata nu se adreseaza problemelor de natura medicala, hormonala, interventiilor chirurgicale, ori datorate unor inconveniente morfologice in sfera sexualitatii.
Precum se stie, nu putem vorbi despre sexualitate fara a pune prefixul “psiho-“, intrucat rolul principal il are creierul in amorsarea si desfasurarea actului sexual..
Inhibarea psiho-sexuala poate fi datorata unor traume emotionale: frica, divort, vatamare fizica, boala, experiente sexuale anterioare traumatizante, anxietate de performanta, lipsa de incredere in propria feminitate, remarci ironice din partea barbatului la adresa sexualitatii partenerei, ori perceptia negativa despre propriul aspect fizic/sexualitate, comunicarea defectuoasa intre parteneri, stimulare sexuala inadecvata etc.
Anxietatea joaca un rol foarte important, intrucat este bine cunoscuta expresia \”teama (de esec) este moartea pasiunii\”. Uneori dorim sa controlam totul in jurul nostru, din dorinta ca lucrurile sa decurga bine, insa oricat de mult am dori sa cuprindem totul cu mintea, ceva tot ar putea sa ne scape din vedere. Aceasta dorinta de a tine lucrurile sub control genereaza multa anxietate, anuland spontaneitatea, distragandu-ne de la aspectele placute, generand in schimb incordare si de cele mai multe ori dezamagire, ratand astfel sansele unu orgasm natural. In plus, se realizeaza un cerc vicios: teama de esec genereaza anxietate, iar anxietatea provoaca moartea pasiunii.
Psihosexologul va poate ajuta sa identificati situatiile stresante (fobogene), gandurile care genereaza emotii negative, sa identificati exceptiile si va poate indruma sa inlocuiti anumite pattern-uri (obiceiuri) nefunctionale cu alte modalitati adecvate de a aborda situatia, de a gandi diferit si de a face diferit lucrurile.
Psihoterapia va invata sa folositi imaginatia bogata in sens constructiv, astfel incat ea sa se transforme din obstacol, intr-un instrument folositor, la care sa apelam cu incredere.
Unul dintre lucrurile pe care te invata terapeutul, este defocalizarea de pe orgasmul propriu-zis si focusarea atentiei pe bucuria actului sexual plenar, a intregului proces de desfasurare a acestuia: preludiul, jocul amoros propriu-zis si dupa ce orgasmul se va produce, postludiul. Persoana este invatata sa descopere cele mai sensibile zone erogene ale partenerului, stiut fiind faptul ca scopul actului sexual este placerea partenerului. De asemenea, vei fi invatata ca prin antrenament sa descoperi propriile zone erogene cele mai sensibile.
Pentru fiecare persoana in parte, psihosexologul face un plan terapeutic adaptat, potrivit situatiei si problemelor specifice.
Se vor aborda ideile preconcepute despre sex, mituri, eventuale constrangeri religioase, se vor identifica disfunctionalitati de dinamica sexuala sau comunicare la nivelul cuplului (daca aceasta constituie parte din problema), se va analiza istoricul sexualitatii persoanei.
De la o sedinta la alta, persoana va avea de realizat o tema pentru acasa, sarcini terapeutice menite sa inlature tulburarea si sa valideze ipotezele discutate in cabinet.
Psihosexologul va insufla incredere si speranta in reusita, buna colaborare dintre cei doi constituind baza unui demers terapeutic incununat de succes.
Elena Cozma
psihoterapeut, psihosexolog
www.cabinetdepsihoterapie.ro