De ce șofatul e un chin pentru unii

Anxietatea, sau „frica”, în limite normale, este uneori utilă. în momentele în care există riscul de a fi afectați de un potențial pericol, organismul nostru declanșează un sistem de protecție, realizându-se activarea automată a reacției „luptă sau fugă”, reacție care ne permite să scăpăm de acel pericol.

Pe lângă acest acest sistem de alarmă natural, biologic, care are rolul de ne a salva viața în anumite situații periculoase, există și riscul apariției stării de frică sau de anxietate exagerată, care, asemenea unui alarme de mașină prea sensibile, pornește în momente nepotrivite. Atunci când alarma organismului (bazată pe anxietate normală) este prea sensibilă, reacția de „luptă sau fugă” este declanșată în situații inadecvate. Dacă sistemul de alarmă al anxietății se declanșează prea ușor, cei care se tem (în grade diferite) să conducă automobilul, de exemplu, vor avea tendința să devină anxioși în situații în care majoritatea oamenilor nu se simt astfel.

Fobiile, în general, se instalează în 4 moduri posibile:

– unii oameni au avut fobia respectivă dintotdeauna; le-a fost mereu teamă de lucrul sau situația respectivă. Este posibil ca factorul declanșator să fi avut loc la o vârstă mică, fapt care explică absența amintirii;
– unii oameni au experiențe extrem de stresante cu anumite obiecte sau situații cu potențial periculos, fapt care-i determină să înceapă să manifeste o fobie (în cazul de față, implicarea directă într-un incident sau accident auto poate provoca fobia sau frica de a conduce automobilul – pentru că are legătură cu un pericol real, ce a amenințat integritatea corporală sau chiar viața persoanei respective);
– o persoană poate fi martoră la o experiență traumatică, experiență care i s-a întâmplat altcuiva (de exemplu, e suficient ca cineva să vadă o victimă a unui accident auto sau efectele materiale ale unei coliziuni a 2 automobile, în acest fel putând dezvolta o fobie);
– o persoană poate dobândi frica respectivă prin intermediul unor informații, adică dacă i se vorbește despre circumstanțele teribile pe care le-ar putea implica un obiect sau o situație periculoasă (de exemplu, ascultând sau preluând informațiile despre condițiile în care s-a produs un incident / accident (vezi programele de știri TV…).

Anxietatea legată de condus mai poate fi cauzată și de teama de a nu avea atacuri de panică în timpul condusului sau de a nu fi criticați de ceilalți participanți la trafic sau evaluați negativ.

Indiferent de factorii (sau de combinația de cauze) care au declanșat fobia, este importantă identificarea factorilor care mențin fobia activă și în prezent.

Anxietatea este luată în calcul în cadrul evaluării psihologice obligatorii efectuate înainte de începerea cursurilor de conducere auto, când se face o preselecție a „celor apți” pentru acest tip de activitate. în acest fel, este posibil un control al cauzelor de la punctul 1, din clasificarea de mai sus.

Pentru conducătorii auto amatori, evaluarea este obligatorie doar înaintea începerii cursurilor de pregătire. Există totuși și situații în care se efectuează reexaminări ale șoferilor „amatori”, dar doar în condițiile în care Poliția Rutieră sau alte instituții solicită acest lucru (de exemplu, în caz de reexaminare, accident, sesizare, angajare).

Conducătorii de autovehicule sau tramvaie, profesioniști (deținători ai certificatului de atestare profesională), în schimb, sunt obligați prin legislația actuală să efectueze evaluări psihologice, atât înainte de începerea cursurilor școlii, cât și evaluări periodice (în funcție de activitatea prestată, odată la 3, 4 sau 5 ani), care să certifice / confirme capacitatea de conducere auto.

Deși avizul psihologic confirmă un anumit nivel aptitudinal și atitudinal, necesar pentru activitatea de conducere auto, într-un anumit moment dat, în anumite condiții de testare și evaluare, acest aviz nu poate garanta cu o siguranță de 100% și pentru o perioadă nelimitată, pentru toate situațiile posibile din trafic, același profil calitativ … Există mult prea mulți factori (biologici, de mediu, sociali, familiali) care pot să influențeze, în timp, (după obținerea permisului) capacitățile fizice și mentale ale individului … Putem face o paralelă cu evaluarea medicală, care certifică faptul că, de exemplu, la 25 – 30 ani avem o sănătate normală, bună, însă după 40 – 45 ani, datorită unor factori diverși, descoperim că suferim de diverse tulburări care ne pot afecta într-un fel sau altul.

De aceea, intervenția terapeutică în cazul anxietății la volan se recomandă a fi una nuanțată, adaptată la istoricul individual și la variabilele precizate mai sus. Aceste tipuri de intervenție terapeutică sunt bazate pe elemente de psihoterapie experiențială, ericksoniană, hipnoterapie, terapie cognitiv comportamentală, terapie centrată pe obiective și soluții, etc. și constă în învățarea și aplicarea tehnicilor de control a respirației (hiperventilației), relaxare musculară progresivă, restructurarea concepțiilor nerealiste, tehnici de desensibilizare progresiva, gestionare a timpului, întărirea stimei de sine etc. .